țeápcă f., pl. țepcĭ (bg. cepka, crăpătură, sîrb. cepka, așchie. V. țeapă). Munt. Țăpligă, așchie de scîndură intrată pe supt [!] pele [!]. substantiv feminințeapcă
țeapcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țeapcă | țeapca |
plural | țepci | țepcile | |
genitiv-dativ | singular | țepci | țepcii |
plural | țepci | țepcilor |