țástă, V. țeastă. substantiv feminințastă
TÁSTĂ s.f. Clapă, pârghie specială la instrumentele muzicale cu claviatură. [< it. tasto]. substantiv feminintastă
TÁSTĂ s. f. clapă a pârghiei care acționează ciocănelul ce lovește coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la mașinile de scris, calculatoare etc. (< germ. Taste, it. tasto) substantiv feminintastă
*tástă s. f., g.-d. art. tástei; pl. táste substantiv feminintastă
TÁSTĂ, taste, s. f. (Tehn.) Clapă (1). – Din germ. Taste. substantiv feminintastă
țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă. substantiv feminințeastă
TASTÁ vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten]. verb tranzitivtasta
TASTÁ vb. tr. 1. a acționa tastatura unei mașini, unui telefon, computer etc. 2. a culege la taster. (< germ. tasten) verb tranzitivtasta
*tastá (a ~) vb., ind. prez. 3 tasteáză verb tranzitivtasta
| țastă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țastă | țasta |
| plural | țeste | țestele | |
| genitiv-dativ | singular | țeste | țestei |
| plural | țeste | țestelor | |