ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch) substantiv masculințarevici
*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron. substantiv masculințarevicĭ
țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia. substantiv masculințarevici
ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch. substantiv masculințarevici
țarevici | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țarevici | țareviciul |
plural | țarevici | țarevicii | |
genitiv-dativ | singular | țarevici | țareviciului |
plural | țarevici | țarevicilor |