ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch) substantiv masculin țarevici
țarévici (-vici) s. m., pl. țarévici substantiv masculin țarevici
*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron. substantiv masculin țarevicĭ
țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia. substantiv masculin țarevici
ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch. substantiv masculin țarevici
| țarevici | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țarevici | țareviciul |
| plural | țarevici | țarevicii | |
| genitiv-dativ | singular | țarevici | țareviciului |
| plural | țarevici | țarevicilor | |