țarevici definitie

ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch) substantiv masculințarevici

țarévici (-vici) s. m., pl. țarévici substantiv masculințarevici

*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron. substantiv masculințarevicĭ

țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia. substantiv masculințarevici

ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch. substantiv masculințarevici