țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii substantiv feminințărănime
țărăníme f. Clasa țăranilor: țărănimea românească e, în general, liniștită, harnică și războĭnică. substantiv feminințărănime
țărănime f. cei dela țară, clasa țărănească: țărănimea e talpa țării. substantiv feminințărănime
ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. substantiv feminințărănime