ȚAMBALÍST, țambaliști, s. m. Țambalagiu. – Țambal + suf. -ist. substantiv masculințambalist
țambalist | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țambalist | țambalistul |
plural | țambaliști | țambaliștii | |
genitiv-dativ | singular | țambalist | țambalistului |
plural | țambaliști | țambaliștilor |