țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor). substantiv masculințal
țal ! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR. substantiv masculințal
ȚAL, țali, s. m. (înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner]. substantiv masculințal
TAL s.n. Organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Și în forma talo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „ramură”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos]. substantiv neutrutal
tal s. n., pl. táluri substantiv neutrutal
TAL s. n. organ vegetativ rudimentar al unor criptogame (alge, ciuperci, licheni), nediferențiat în rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. thalle) substantiv neutrutal
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle. substantiv neutrutal
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel. temporarțăl
țal | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țal | țalul |
plural | țali | țalii | |
genitiv-dativ | singular | țal | țalului |
plural | țali | țalilor |