țaglă definitie

ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel]. substantiv feminințaglă

țáglă, -e, s.f. – Zăvor de la ușă; vârtej, riglu, batcă (ALR 1971: 265). – Probabil din germ. Zaggel „partea ascuțită a unui par, care intră în pământ„. substantiv feminințaglă

țáglă (ța-glă) s. f., g.-d. art. țáglei; pl. țágle substantiv feminințaglă

țáclă și țáglă f., pl. e (cp. cu germ. zacke, țepușă, și ung. csák, vîrf. V. țăcălie, înțăglat, țiglă 2 și cĭoaclă). Vechĭ (țaglă). Vîrf de săgeată. Azĭ. Munt. A te uĭta țaglă (saŭ țaclă), a te uĭta țintă, fix, atent: cu ochiĭ țaclă (Oltenița, VR. 1912, 10, 53). Trans. (țaglă). Manelă (doŭă la număr) pe care se poartă secriu la țară. V. ațintesc. substantiv feminințaclă

țáglă, V. țaclă. substantiv feminințaglă

țaglă f. țintă: cu ochii țaglă. [Origină necunoscută]. substantiv feminințaglă

ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se foijează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel. substantiv feminințaglă

cu ochii în patru / în țaglă expr. atent, vigilent. substantiv feminincuochiiînpatru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițaglă

țaglă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țaglă țagla
plural țagle țaglele
genitiv-dativ singular țagle țaglei
plural țagle țaglelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z