țaga definitie
- Vezi aici mai multe rimețaga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuța
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțag
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaga
tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198). substantiv feminintagă
tágă (înv.) s. f., g.-d. art. tắgii substantiv feminintagă
tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. [Abstras din tăgadă]. substantiv feminintagă
TÁGĂ s. f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fară îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă. substantiv feminintagă
tagă s. f., g.-d. art. tagăi substantiv feminintagă
țága-țága (pron. țaγa-țaγa, adică cu g amestecat cu h, ca la Grecĭ și Rușĭ), interj. care arată zădărîrea saŭ cicăleala: tacĭ odată și nu maĭ tot țaga-țaga toată ziŭa ! (Mold.). temporarțagațaga