țaclă definitie

taclá (-ále), s. f. – (Mold.) Taifas, discuție neimportantă. Sl. (sb.) tlaka „adunare de seară pentru lucrul în comun”, cf. clacă; trebuie să se admită o metateză *taclă, dar schimbarea accentului este greu de explicat. Semantismul este normal, cf. vorbe de clacă, sb. tlapiti „a sta de vorbă”. Se folosește aproape exclusiv la pl. – Der. taclagiu, s. m. (Mold., palavragiu). substantiv feminintacla

taclá f. (turc. takla, tumbă [cum fac copiiĭ cînd se joacă]). Est. Fam. Pl. Palavre, taĭfas: a te pune la taclale cu cineva. V. bongoase. substantiv feminintacla

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele substantiv feminintacla

TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”. substantiv feminintacla

a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile. substantiv femininastalapalavre