țachizméte n. pl. (ngr. tsakkísmata, n. pl.). Sud. Fam. Mofturĭ, maniere afectate. substantiv neutruțachizmete
țachismete n. pl. fam. grimase, nazuri: făcu câteva țachismete din ochi. [Gr. mod.]. substantiv neutruțachismete
| țachizmete | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țachizmete | țachizmetele |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | țachizmete | țachizmetelor |
| plural | — | — | |