țărnui definitie
- Vezi aici mai multe rimețărnui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțăr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunui
tî́rnîĭ (Mold.), dî́rnîĭ (Munt. vest) și tî́rnuĭ (Munt. est) saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (sîrb. trijati, a freca, drijati, a grăpa, a zgîria hîrtia, rus. dérnutĭ, a zmulge. Rudă cu tîrlie, tîrliuș, dîrniuș). Fam. Trag în coace [!] și´n colo, maĭ ales de păr: Isaiĭa dănțuĭește, ĭa-l de păr și-l tîrnîĭește (o parafrază glumeață a celor ce se cîntă în biserică la cununie). verb tranzitivtîrnîĭ
târnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. prez. 3 să târnuiáscă verb tranzitivtârnui
târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn). verb tranzitivtârnuì
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui. verb tranzitivtârnui