țărmurit definitie

ȚĂRMURÍT, -Ă, țărmuriți, -te, adj. (Rar) Limitat; restrâns. – V. țărmuri. adjectivțărmurit

țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă verb tranzitivțărmuri

țărmurì v. a mărgini, a limita: aripa țărmurită de munte BALC. verb tranzitivțărmurì

ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). verb tranzitivțărmuri

țărmurésc v. tr. (d. țărmurĭ). Rar. Mărginesc, limitez. verb tranzitivțărmuresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărmurit

țărmurit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărmurit țărmuritul țărmuri țărmurita
plural țărmuriți țărmuriții țărmurite țărmuritele
genitiv-dativ singular țărmurit țărmuritului țărmurite țărmuritei
plural țărmuriți țărmuriților țărmurite țărmuritelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z