reduceri si promotii 2018
Definitie țărmuri - ce inseamna țărmuri - Dex Online

țărmuri definitie

țărm n, pl. urĭ (lat. *térmulus [var. din termen și términus], termin, hotar, de unde s´a făcut *țărmur, țărmurĭ m., apoĭ, după mal, malurĭ, s´a făcut un sing. neutru țărm. Cp. cu arm și ramură). Rar. Mal (de mare, de rîŭ, de lac): luntrea a ajuns la țărm. – În L. V. m. țărmure, pl. art. țărmuriĭ. Rar țermure. Și azĭ scriŭ uniĭ țerm. substantiv neutru țărm

țărm n. V. țărmure. substantiv neutru țărm

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlusțărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări nr. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). substantiv neutru țărm

țărm s. n., pl. țắrmuri substantiv neutru țărm

ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țắrmur, țắrmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.). substantiv neutru țărm

țărm(ure) n. 1. marginea unei mări, a unui fluviu, rîu, lac; 2. fig. limită: pe țărmul scurtei vieți AL. [Lat. TERMINUS (printr’o formă intermediară *TERMULUS); forma țărm e abstrasă din pl. țărmuri]. substantiv neutru țărmure

țărmurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 să țărmureáscă verb tranzitiv țărmuri

țărmurì v. a mărgini, a limita: aripa țărmurită de munte BALC. verb tranzitiv țărmurì

ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). verb tranzitiv țărmuri

țărmurésc v. tr. (d. țărmurĭ). Rar. Mărginesc, limitez. verb tranzitiv țărmuresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului țărmuri

țărmuri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țărmuri țărmurire țărmurit țărmurind singular plural
țărmurind țărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țărmuresc (să) țărmuresc țărmuream țărmurii țărmurisem
a II-a (tu) țărmurești (să) țărmurești țărmureai țărmuriși țărmuriseși
a III-a (el, ea) țărmurește (să) țărmureai țărmurea țărmuri țărmurise
plural I (noi) țărmurim (să) țărmurim țărmuream țărmurirăm țărmuriserăm
a II-a (voi) țărmuriți (să) țărmuriți țărmureați țărmurirăți țărmuriserăți
a III-a (ei, ele) țărmuresc (să) țărmurească țărmureau țărmuri țărmuriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z