ȚĂRMURÉL, țărmurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țărmur. substantiv neutruțărmurel
țărmurel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țărmurel | țărmurelul |
plural | țărmurele | țărmurelele | |
genitiv-dativ | singular | țărmurel | țărmurelului |
plural | țărmurele | țărmurelelor |