țărmure definitie

credit rapid online ifn

țărm n, pl. urĭ (lat. *térmulus [var. din termen și términus], termin, hotar, de unde s´a făcut *țărmur, țărmurĭ m., apoĭ, după mal, malurĭ, s´a făcut un sing. neutru țărm. Cp. cu arm și ramură). Rar. Mal (de mare, de rîŭ, de lac): luntrea a ajuns la țărm. – În L. V. m. țărmure, pl. art. țărmuriĭ. Rar țermure. Și azĭ scriŭ uniĭ țerm. substantiv neutruțărm

ȚẮRMUR s. n. v. țărm. substantiv neutruțărmur

credit rapid online ifn

țărm(ure) n. 1. marginea unei mări, a unui fluviu, rîu, lac; 2. fig. limită: pe țărmul scurtei vieți AL. [Lat. TERMINUS (printr’o formă intermediară *TERMULUS); forma țărm e abstrasă din pl. țărmuri]. substantiv neutruțărmure

ȚẮRMURE s. n. v. țărm. substantiv neutruțărmure

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărmure

țărmure   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărmure țărmurele
plural țărmure țărmurele
genitiv-dativ singular țărmure țărmurelui
plural țărmure țărmurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z