țărmuire definitie

țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă verbțărmui

ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui. verbțărmui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărmuire

țărmuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărmuire țărmuirea
plural țărmuiri țărmuirile
genitiv-dativ singular țărmuiri țărmuirii
plural țărmuiri țărmuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z