țărișoară definitie

tărișór adj. m., pl. tărișóri; f. tărișoáră, pl. tărișoáre adjectivtărișor

TĂRIȘÓR, -OARĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricei. ♦ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor. adjectivtărișor

țărișoáră s. f., g.-d. art. țărișoárei; pl. țărișoáre substantiv feminințărișoară

ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară.Țară + suf. -ișoară. substantiv feminințărișoară

țârișoáră (reg.) s. f., g.-d. art. țârișoárei substantiv feminințârișoară

ȚÂRIȘOÁRĂ s. f. (Reg.) Țârică. – Țâră + suf. -ișoară. substantiv feminințârișoară

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărișoară

țărișoară   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărișoa țărișoara
plural țărișoare țărișoarele
genitiv-dativ singular țărișoare țărișoarei
plural țărișoare țărișoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z