țărcușór s. n., pl. țărcușoáre substantiv neutruțărcușor
țărcușor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țărcușor | țărcușorul |
plural | țărcușoare | țărcușoarele | |
genitiv-dativ | singular | țărcușor | țărcușorului |
plural | țărcușoare | țărcușoarelor |