ȚĂRCĂLUÍT adj. v. țărcălui. [DAR] adjectivțărcăluit
țărcăluit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țărcăluit | țărcăluitul | țărcăluită | țărcăluita |
plural | țărcăluiți | țărcăluiții | țărcăluite | țărcăluitele | |
genitiv-dativ | singular | țărcăluit | țărcăluitului | țărcăluite | țărcăluitei |
plural | țărcăluiți | țărcăluiților | țărcăluite | țărcăluitelor |