țărcăluĭésc v. tr. (d. țărcălam). L. V. Trans. Inspectez călătorind. verb tranzitivțărcăluĭesc
țărcălui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țărcălui | țărcăluire | țărcăluit | țărcăluind | singular | plural | ||
țărcăluind | țărcăluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țărcăluiesc | (să)țărcăluiesc | țărcăluiam | țărcăluii | țărcăluisem | |
a II-a (tu) | țărcăluiești | (să)țărcăluiești | țărcăluiai | țărcăluiși | țărcăluiseși | ||
a III-a (el, ea) | țărcăluiește | (să)țărcăluiai | țărcăluia | țărcălui | țărcăluise | ||
plural | I (noi) | țărcăluim | (să)țărcăluim | țărcăluiam | țărcăluirăm | țărcăluiserăm | |
a II-a (voi) | țărcăluiți | (să)țărcăluiți | țărcăluiați | țărcăluirăți | țărcăluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țărcăluiesc | (să)țărcăluiască | țărcăluiau | țărcăluiră | țărcăluiseră |