țărancă definitie

!țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci substantiv feminințărancă

țărancă f. 1. femeie dela țară; 2. carnea peștelui băbușcă, albă, sărată și uscată întreagă. substantiv feminințărancă

ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că. substantiv feminințărancă

taráncă (reg.) s. f., g.-d. art. tărắncii; pl. tărắnci substantiv feminintarancă

TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec. substantiv feminintarancă

tarî́ncă și -î́ngă f., pl. ĭ (cp. cu ung. dorong, dorîngă, prăjină, drug, vargă). Est. Legătură (brățare) de fer [!] care unește osia cu perinocu (2 saŭ 4 la fie-care osie). temporartarîncă

tarâncă f. Mold. baierele sau curmeiele dela codârla carului. [Origină necunoscută]. temporartarâncă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărancă

țărancă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărancă țăranca
plural țărance țărăncile
genitiv-dativ singular țărănci țărăncii
plural țărănci țărancelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z