țărănós adj. m., pl. țărănóși; f. țărănoásă, pl. țărănoáse adjectivțărănos
țărănós, -oásă adj. Care are maniere de țăran, de mojic. – Și țărănátic (la Dos. -atec). V. boĭeratic. adjectivțărănos
ȚĂRĂNÓS, -OÁSĂ, țărănoși, -oase, adj. Cu apucături de țăran. – Țăran + suf. -os. adjectivțărănos
țărânós adj. m., pl. țărânóși; f. țărânoásă, pl. țărânoáse adjectivțărânos
ȚĂRÂNÓS, -OáSĂ, țărănoși, -oase, adj. (Despre pământ) Fărâmicios; afânat. - Țărână + suf. -os. adjectivțărânos
țărănos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țărănos | țărănosul | țărănoasă | țărănoasa |
plural | țărănoși | țărănoșii | țărănoase | țărănoasele | |
genitiv-dativ | singular | țărănos | țărănosului | țărănoase | țărănoasei |
plural | țărănoși | țărănoșilor | țărănoase | țărănoaselor |