țărănime definitie

țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii substantiv feminințărănime

țărăníme f. Clasa țăranilor: țărănimea românească e, în general, liniștită, harnică și războĭnică. substantiv feminințărănime

țărănime f. cei dela țară, clasa țărănească: țărănimea e talpa țării. substantiv feminințărănime

ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime. substantiv feminințărănime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărănime

țărănime   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țărănime țărănimea
plural
genitiv-dativ singular țărănimi țărănimii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z