țărăni definitie

țărấnă s. f., pl. țărâne / țărâni substantiv feminințărână

țărî́nă și (vechĭ) țerínă f., pl. inuz. ar fi ĭ (d. țară). Pămînt fărămat așa cum se face cînd sapĭ: țărîna acoperi mortu. Să-ĭ fie țărîna ușoară, vorbe de dragoste adresate ca salutare unuĭ mort la înmormîntare. – În est țărnă, pl. e. substantiv feminințărînă

țărán s. m., pl. țăráni substantiv masculințăran

țărán, -că s. (d. țară). Locuitor de la țară (saŭ și de la marginea orașuluĭ) din clasa de jos. Fig. Om necĭoplit, mojic: nu fi țăran ! Trans. Cîmpean. – Țăranu nostru e bun, dar și viclean. Gorki îl caracterizează așa pe cel din Rusia: „Țăranu nu e blînd și nu ĭubește adevăru și dreptatea. E un realist sever și șiret care, cînd e vorba de interesele luĭ, afectează admirabil simplicitatea. Pin [!] natura luĭ nu e prost și o știe prea bine” (VR. 1926, 2-3, 369). V. clăcaș, moșnean, răzăș, sătean, vecin; boĭer. substantiv masculințăran

țăran m. 1. om dela țară; 2. fig. om grosolan. substantiv masculințăran

ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an. substantiv masculințăran

a fi țăran / de la țară expr. (vulg.) a fi bădăran / mojic; a fi răuvoitor. substantiv masculinafițăran

țăran bășit expr. (vulg.) persoană novice. substantiv masculințăranbășit

țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic. substantiv masculințăranflaușat

țărănésc v. tr. Prefac în țăran (mojic) saŭ în lucru țărănesc: te-aĭ țărănit, țĭ-aĭ țărănit vorba. temporarțărănesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițărăni

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z