țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe substantiv feminin țărăncuță
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță. substantiv feminin țărăncuță
| țărăncuță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țărăncuță | țărăncuța |
| plural | țărăncuțe | țărăncuțele | |
| genitiv-dativ | singular | țărăncuțe | țărăncuței |
| plural | țărăncuțe | țărăncuțelor | |