țăpúșă, V. țepușă. temporarțăpușă
țepúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (dim. d. țeapă). Țeapă mică (de ex., cum se pune la carele încărcate cu fîn ca să nu cadă fînu). Boldure, lemnu cu care strîngĭ gura saculuĭ (Mold.). Ghimpe (de copac, de fer), spin saŭ așchie de scîndură: mĭ-a intrat o țepușă´n deget (V. țeapcă, țăpligă). Est (țăpușă). Sulă p. opincĭ: încearcă să lucreze cu custura [!] și cu țăpușa (Sadov. VR. 1911, 4, 48). temporarțepușă
țăpușă f. V. țepușă. temporarțăpușă