țápoș (reg.) adj. m., pl. țápoși; f. țápoșă, pl. țápoșe adjectiv țapoș
țápoș, -óșă adj. (d. țap orĭ d. țăpoĭ. V. țăpoĭat). Est. Coarne țapoșe, ridicate drept în sus. Boŭ țapoș, cu coarnele drept în sus. adjectiv țapoș
țapoș a. Mold. cu coarne mai lungi și ascuțițe (despre vite): boi țapoși la coame CR. [V. țap]. adjectiv țapoș
ȚÁPOȘ, -Ă, țapoși, -e, adj. (Reg., despre coamele vitelor) Drept și ridicat în sus; (despre vite) cu coarnele drepte și ridicate în sus. – Cf. țap. adjectiv țapoș
țăpós, V. țepos. temporar țăpos
țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos. temporar țepos
țăpos a. înțepător: bureți țăpoși. temporar țăpos