ȚĂPOIÉȘ, țăpoieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui țăpoi. substantiv neutruțăpoieș
țăpoieș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țăpoieș | țăpoieșul |
plural | țăpoieșe | țăpoieșele | |
genitiv-dativ | singular | țăpoieș | țăpoieșului |
plural | țăpoieșe | țăpoieșelor |