țăplígă f., pl. ĭ (d. țapă, țeapă cu sufixu -ligă ca în mămă-, săpă-, tapa-ligă). Olt. Țeapcă, așchie de lemn intrată pe supt [!] pele [!]. substantiv feminințăpligă
țăpligă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țăpligă | țăpliga |
plural | țăpligi | țăpligile | |
genitiv-dativ | singular | țăpligi | țăpligii |
plural | țăpligi | țăpligilor |