țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse adjectivțăndăros
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os. adjectivțăndăros
țăndăros | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țăndăros | țăndărosul | țăndăroasă | țăndăroasa |
plural | țăndăroși | țăndăroșii | țăndăroase | țăndăroasele | |
genitiv-dativ | singular | țăndăros | țăndărosului | țăndăroase | țăndăroasei |
plural | țăndăroși | țăndăroșilor | țăndăroase | țăndăroaselor |