țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele substantiv feminințăndărică
*țăndărícă2 (om mic de statură) s. m. și f., g.-d. lui țăndărícă; pl. țăndărícă substantiv feminințăndărică
*țăndărícă (personaj) s. propriu m. substantiv feminințăndărică
ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică. substantiv feminințăndărică
țăndărică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țăndărică | țăndărica |
plural | țăndărele | țăndărelele | |
genitiv-dativ | singular | țăndărele | țăndărelei |
plural | țăndărele | țăndărelelor |