țánțoș adj. m., pl. țánțoși; f. țánțoșă, art. țánțoșa, pl. țánțoșe adjectivțanțoș
țánțoș, -ă adj. (ung. cincos, șiret, perfid). Mîndru, plin de încredere, îngînfat: un bătăuș țanțoș. Adv. A călca țanțoș. adjectivțanțoș
țanțoș a. mândru și arogant [Cu variantele țonțoroiu, țunțurliu: origină necunoscută]. adjectivțanțoș