țăhní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnéște, imperf. 3 sg. țăhneá; conj. prez. 3 să țăhneáscă verbțăhni
ȚĂHNÍ, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni. verbțăhni
țăhni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țăhni | țăhnire | țăhnit | țăhnind | singular | plural | ||
țăhnind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | țăhnește | (să)— | țăhnea | țăhni | țăhnise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | țăhnesc | (să)țăhnească | țăhneau | țăhniră | țăhniseră |