ȚĂHĂLUÍT adj. v. țăhălui. [DAR] adjectivțăhăluit
țăhăluit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țăhăluit | țăhăluitul | țăhăluită | țăhăluita |
plural | țăhăluiți | țăhăluiții | țăhăluite | țăhăluitele | |
genitiv-dativ | singular | țăhăluit | țăhăluitului | țăhăluite | țăhăluitei |
plural | țăhăluiți | țăhăluiților | țăhăluite | țăhăluitelor |