țăcănitură definitie

țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri substantiv feminințăcănitură

ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. substantiv feminințăcănitură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițăcănitură

țăcănitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țăcănitu țăcănitura
plural țăcănituri țăcăniturile
genitiv-dativ singular țăcănituri țăcăniturii
plural țăcănituri țăcăniturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z