țăcănit definitie
- Vezi aici mai multe rimețăcănit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțăc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunit
țăcănit, -ă, țăcăniți, -te adj. smintit, nebun adjectivțăcănit
țăcănít, -ă adj. Mers țăcănit (al caluluĭ), trap saŭ buĭestru a lene. adjectivțăcănit
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni. adjectivțăcănit
țăcănít s. n., pl. țăcăníturi substantiv neutruțăcănit
ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s. n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni. substantiv neutruțăcănit
țăcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țắcăne/țăcănéște, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 să țắcăne/să țăcăneáscă verb tranzitivțăcăni
țăcănì v. 1. a tropăi din copite; 2. a face sgomot ca sapele sau târnăcoapele. [V. țac !]. verb tranzitivțăcănì
ȚĂCĂNÍ, țắcăn, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. [Prez. ind. și: țăcănesc] – Țac + suf. -ăni. verb tranzitivțăcăni
țăcăni, țăcănesc I. v. t. a scrie ceva la mașina de scris II. v. r. a se sminti, a înnebuni verb tranzitivțăcăni
țăcănésc v. intr. (rudă cu cĭocănesc și cu ngr. tsukanizo). Merg în trap orĭ în buĭestru a lene (clămpănesc): venea țăcănind. verb tranzitivțăcănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițăcănit
| țăcănit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | țăcănit | țăcănitul | țăcănită | țăcănita |
| plural | țăcăniți | țăcăniții | țăcănite | țăcănitele | |
| genitiv-dativ | singular | țăcănit | țăcănitului | țăcănite | țăcănitei |
| plural | țăcăniți | țăcăniților | țăcănite | țăcănitelor | |
| țăcănit | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țăcănit | țăcănitul |
| plural | țăcăniți | țăcăniții | |
| genitiv-dativ | singular | țăcănit | țăcănitului |
| plural | țăcăniți | țăcăniților | |