țăcăneală definitie

țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă. substantiv feminințăcăneală

țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli substantiv feminințăcăneală

țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit. substantiv feminințăcăneală

țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD. substantiv feminințăcăneală

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit¹. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. substantiv feminințăcăneală