țăcăneală definitie

țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă. substantiv feminințăcăneală

țăcăneálă s. f., g.-d. art. țăcănélii; pl. țăcănéli substantiv feminințăcăneală

țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit. substantiv feminințăcăneală

țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD. substantiv feminințăcăneală

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. substantiv feminințăcăneală

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițăcăneală

țăcăneală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țăcănea țăcăneala
plural țăcăneli țăcănelile
genitiv-dativ singular țăcăneli țăcănelii
plural țăcăneli țăcănelilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z