țăcălie definitie

credit rapid online ifn

țăcălíe (reg., fam.) s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile substantiv feminințăcălie

țăcălíe f. (var. din țaclă și țiglă 2). Vest. Frigare de lemn (țiglă, proțap): crap la țăcălie (Turtucaĭa). Fam. Barbă (de păr) ascuțită. V. cocaĭe. substantiv feminințăcălie

credit rapid online ifn

țăcălie f. 1. străgălie; 2. fam. ciocul bărbiei: împăratul s’a tras de țăcălie, scrâșnind strașnic CAR.; 3. Tr. frigare de lemn. [Origină necunoscută]. substantiv feminințăcălie

ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. (Reg. și fam.) Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. substantiv feminințăcălie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițăcălie

țăcălie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țăcălie țăcălia
plural țăcălii țăcăliile
genitiv-dativ singular țăcălii țăcăliei
plural țăcălii țăcăliilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z