tăcăitoáre (reg.) (-că-i-) s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri substantiv feminintăcăitoare
tăcăitoare f. Buc. sfrancioc. [Pasărea tăcăe într’una]. substantiv feminintăcăitoare
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare. substantiv feminintăcăitoare
țăcăitoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țăcăitoare | țăcăitoarea |
plural | țăcăitori | țăcăitorile | |
genitiv-dativ | singular | țăcăitori | țăcăitorii |
plural | țăcăitori | țăcăitorilor |