țățícă (reg.) s. f., g.-d. art. țățícăi/țățícii/țățíchii; pl. țățíci substantiv feminințățică
tătícă (= tătic) s. m. (pl. tătici) substantiv masculintătică
țáță f., pl. e (ngr. tsásta, mamă [în limba copiilor]. Cp. cu dadă, gagă). Epitet respectuos care se adresează uneĭ surorĭ, mătușĭ orĭ femeĭ maĭ în vîrstă, dar încă tinere. – Forme familiare: țațáĭa (Mold. sud.), țîțáĭa (Mold. nord) și țățíca. temporarțață