țîstui definitie
- Vezi aici mai multe rimețîstui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțî
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțîs
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutui
țîstuĭésc v. tr. (d. țîst !). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin [!] țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească. temporarțîstuĭesc
țistuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiésc, imperf. 3 sg. țistuiá; conj. prez. 3 să țistuiáscă verb tranzitivțistui
țistuì v. a face tăcere. [V. țist!]. verb tranzitivțistuì
ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „tist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui. verb tranzitivțistui