țîstar definitie
- Vezi aici mai multe rimețîstar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțî
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțîs
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutar
țiștár s. m., pl. țiștári substantiv masculințiștar
ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec. substantiv masculințiștar
țîstár m. Nord. Popondoc. temporarțîstar
popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ [!] să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc. temporarpopondoc