țîstar definitie

țiștár s. m., pl. țiștári substantiv masculințiștar

ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec. substantiv masculințiștar

țîstár m. Nord. Popondoc. temporarțîstar

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ [!] să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc. temporarpopondoc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițîstar

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z