reduceri si promotii 2018
Definitie țîst - ce inseamna țîst - Dex Online

țîst definitie

țist/țst interj. invariabil țist

țist! int. spre a face să tacă: țist! că mă bagi în ipohondrie AL. [Onomatopee]. invariabil țist

ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee. invariabil țist

țist (-turi), s. n. – Funcționar, slujbaș, ofițer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., înv., slujbă, funcție înaltă). invariabil țist

tist interj.1. Pst, ei: servește pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: servește pentru a atrage atenția. – Var. țîșt, sst. Creație expresivă, cf. țîști.Der. țistui, vb. (a impune liniște, a face pe cineva să tacă; a chema); țistuitură, s. f. (acțiunea de a face pe cineva să tacă). substantiv masculin tist

tist, -uri, s.n. – (mil.) 1. Ofițer, comandant. 2. Funcționar public (Bud 1908): „Să-mpușcăm tisturile” (Bârlea 1924: 13). – Din magh. tiszt „ofițer„. substantiv masculin tist

tist m., pl. tiștĭ (ung. tiszt, funcționar, ofițer, tisztes, onest, d. vsl. čistĭ, onoare. V. cinste). Vechĭ. Munt. Comandant de dorobanțĭ, supt ascultarea ispravniculuĭ și a mareluĭ vornic în Țara Românească, în timpu Regulamentuluĭ Organic. Azĭ. Pop. Ofițer de gardiștĭ, comandir. – Pl. și tisturĭ, ca și plantoane, considerînd funcțiunea saŭ gradu. substantiv masculin tist

tist (înv., reg.) s. m./s. n., pl. tiști/tísturi substantiv masculin tist

tist m. ofițer de gardiști (CAR.). [Ung. TISZT, ofițer]. substantiv masculin tist

TIST, (1) tiști, s. m., (2) tisturi, s. n. (înv. și reg.) 1. S. m. înalt funcționar de stat. 2. S. n. Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt. substantiv masculin tist

țîst orĭ țst interj. de impus tăcere fără să strigĭ (tot așa rut. šústĭ). V. st, șt, pst. temporar țîst

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țîst

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z