tira, tirez (intl.) I. v. t. a fura. II. v. i. a sta de pază în apropierea locului unde se comite o infracțiune pentru a evita ca infractorul să fie prins asupra faptului. invariabiltira
TÍRA interj. (în expr.) A ține tira = a ține hangul. – Onomatopee. invariabiltira
a ține tira expr. (intl.) a distrage atenția victimei în timp ce este buzunărită de către complice. invariabilaținetira
țî́ră f. (d. țîr 1). Maĭ ales în Olt. Fam. (o țîră). O leacă, un pic, puțin: o țîră de apă, de mîncare, de vreme. Vest. Est. Cu țîra saŭ țîra-țîra, cu țîrîita, cîte puțin: a plăti țîra-țîra. Trans. Un suman țîră, un suman hărtănit, ferfeniță. temporarțîră
tiră, tire s. f. (intl.) 1. v. tirangiu. 2. obiect cu care hoțul își acoperă mâna. temporartiră