țîncă definitie
- Vezi aici mai multe rimețîncă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțî
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțîn
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuncă
TÍNCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă. substantiv feminintincă
țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. temporarțînc