țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. invariabilțică
țică m. fam. piciu, băiat: de unde ești tu, măi țică ? CR. [Scurtat din băiețicâ]. invariabilțică
țî́că f. (d. țîc). Țîc (epitet unuĭ copil): măĭ țîcă ! temporarțîcă
tica-taca int. încet-încet (CAR.). [V. tic-tac]. temporarticataca