țârúcă (reg.) s. f., g.-d. art. țârúcii substantiv feminințârucă
ȚÂRÚCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârică, țârișoară. ◊ Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... – Țâră + suf. -ucă. substantiv feminințârucă
țârucă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țârucă | țâruca |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | țâruci | țârucii |
plural | — | — |