țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. temporarțărlăì
țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele]. verbțărlăì
ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi. verbțârlăi
țârlâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țấrlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá; conj. prez. 3 să țấrlâie verbțârlâi
țî́rlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire [!]: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat ! verbțîrlîĭ
ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbțârlâi
țârlăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țârlăi | țârlăire | țârlăit | țârlăind | singular | plural | ||
țârlăind | țârlăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țârlăi | (să)țârlăi | țârlăiam | țârlăii | țârlăisem | |
a II-a (tu) | țârlăi | (să)țârlăi | țârlăiai | țârlăiși | țârlăiseși | ||
a III-a (el, ea) | țârlăie | (să)țârlăiai | țârlăia | țârlăi | țârlăise | ||
plural | I (noi) | țârlăim | (să)țârlăim | țârlăiam | țârlăirăm | țârlăiserăm | |
a II-a (voi) | țârlăiți | (să)țârlăiți | țârlăiați | țârlăirăți | țârlăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țârlăie | (să)țârlăie | țârlăiau | țârlăiră | țârlăiseră |