țârlâitúră (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúri substantiv feminin țârlâitură
țîrlîitúră f., pl. ĭ (d. țîrlîĭ). Șuĭerătură tremurătoare (a păsărelelor). Iron. Cîntec țîrîit și urît: țîrlîiturĭ nemțeștĭ (Al.). substantiv feminin țîrlîitură
ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. (Rar) Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lă-i-] – Țârlâi + suf. -tură. substantiv feminin țârlâitură
| țârlâitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țârlâitură | țârlâitura |
| plural | țârlâituri | țârlâiturile | |
| genitiv-dativ | singular | țârlâituri | țârlâiturii |
| plural | țârlâituri | țârlâiturilor | |