țârlâitór (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre adjectivțârlâitor
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor. adjectivțârlâitor
țârlâitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țârlâitor | țârlâitorul | țârlâitoare | țârlâitoarea |
plural | țârlâitori | țârlâitorii | țârlâitoare | țârlâitoarele | |
genitiv-dativ | singular | țârlâitor | țârlâitorului | țârlâitoare | țârlâitoarei |
plural | țârlâitori | țârlâitorilor | țârlâitoare | țârlâitoarelor |